Evenimentul “U”nic în alb şi negru, cu şepcile roşii
Dintru început este cu necesitate specificarea faptului că urmăresc atât ca evoluţie cât şi ca nuanţări diacronice, un avatar al unui evenimenţial care priveşte cele mai semnificative manifestări ale suporterilor sportului Universitar Clujean în diversitatea temporală dar şi prin prisma vremurilor.
1919 este anul de referinţă simbolică pentru Cluj –Napoca, nicidecum o cotitură ci mai mult decât atât, îl putem privi precum o preemţiune a valorilor care şi –au asigurat nu doar metafora libertăţii de aşeazare în admubra verbului transilvan, care aduce împreună întemeierea reprezentativităţii, ca reper al imuabilului etic, şi, cursul simbolic, mereu o parghie spre permanenţa într –un cadru naţional, ci şi ca un contur necesar spre a constitui dovada perpetuităţii până în zilele noastre a spaţiului de joncţiune al valorilor ce definesc si arpentează consistenţial întru destin o cetate sau un citadin.
1919 este în adevăr un memento, al celui dintâi „consens studenţesc şi academic” implicit universitar ca scop, în Romania, la Cluj –Napoca, care, astfel a statornicit în oraşul de pe malul Someşului o tradiţie ce a dus la perpetuarea în istoria locală, regională dar şi naţională, a simbolului, împreună cu ideea şi nuanţele de polivalenţă. Legitimitatea, este un factor foarte important când vorbim de ceva care îşi câştigă într – un timp al formării vitalitatea iniţiatică şi mai ales are coerenţa unui iniţial consolidat în conştiinţa comunitară.
1919 a fost, este si va ramane în acel dincolo de firul timpul istoric, ca o discontinuitate care ne poate menţine în starea de spirit, si, de vremuri ale omului mereu sugerat schimbării dar în cadenţă cu permanenţa simbolului, transmiterea acestuia însemnând un mod de a fi în arealul acestuia dar mai ales un mod de a –l privilegia prin prisma eredităţii.
Suprapunerea în genealogie dar şi mereul întru generaţii întrupează de vremuri permanenţa „Universitatii Cluj” ca mişcare sportivă de tradiţie şi nu doar atât ci prin faptul prezenţei la nivel familial a posibilităţii de a fi în starea de spirit care înseamnă mişcarea insăşi sportivă ce face din întreg aspectul conceptual, o îngemănare a vieţii sportive cu viaţa de zi cu zi.
Faptul că există un precedent al manifestărilor nu exclude ducerea spre implicit a posibilităţilor de varietate în atitudinile care privilegiază o manifestare atunci când vine vorba de aportul sau de raportarea la nivel organizatoric.
Cand căutăm argumentul spre organizarea unei manifestări care priveşte mişcarea sportivă universitara din Cluj –Napoca avem a face cu voinţa liberă şi cu dorinţa de a evidenţia ceea ce în fapt exista conceptual foarte dezvoltat în mentalul comunitar, ceea ce denotă un ataşament aparte faţă de valori dar şi faţă de punerea acestora în centrul unei chemări în Agora.
Dacă este să încercăm o definiţie a evenimentului, vom avea de partea noastră curentul de opinie care pune în valoare aspectul practic de sursă uneori cutumiara, în sensul că sursele capătă o recurenţă salvată de riscul rutinei tocmai prin prezenţa în improvizaţie dar şi curentul de opinie trecut prin rigorile de organizare deja instituite.
Evenimentul în sine, duce spre oameni, rareori ad –hoc, oamenii privilegiază timpului o discontinuitate, numită eveniment, a cărui stare de spirit o poate constitui dimensiunea a ceea ce priveşte evenimentul, mai ales atunci când aspectul contextual este de natura să afirme potenţialul unui edificiu de conştiinţă.
Evenimentul[1] în desfăşurare are cele mai variate conotaţii de manifestare, diversitatea detaliilor precum şi perenitatea măsurilor date de speficifităţile „ritualice” ale tematizării, aspiraţiile fiind de cele mai multe ori spre amploarea mesajului şi în subsidiar de marcare a obiectualului de scop ce însumează promovabilitatea ca eveniment.
Evenimentul ca şi comunicare a ceva către comunitate, în cazul ales, nu are un rol, neapărat informativ, decât într –o mică măsură, însă se poate înscrie unei nuanţe de sensibilizare care să angajeze forţa de coeziune a cetăţii înaintea existenţei unei stări de spirit, care amorsează această forţa a cetăţii.
Exponenul evenimenţial este simbolul, el, există şi este asumat riguros de un întreg factor uman, nici un eveniment nu –şi poate afla împlinirea ca scop decât prin perseverenţa acelora, care la inceput îl prevăd nu ca necesitate ci ca pe un firesc de manifestare întru exerciţiul de nuanţă al unor convenţii care nu exlud în primă măsura conivenţa de grup care are ca scop coeziunea de interes spre evenimenţial.
Aspectele convenţionale avute în vedere sunt departe de a fi cele mai în forţă argumente spre evenimenţial, fiindcă mereu evenimentul are în spate exemple care îi construiesc diacronia, în altă acepţie există acele precedente de sincronicitate care instituie nu doar cutumiar nuanţele după care se respectă un sens al organizării dar şi un aspect de tradiţie al reacţiei în plan evenimenţial, care să ţină cont de provocările care vizează calea sinergiei comunitare, spre a putea desfăşura derularea într-o manieră decisivă ca stare de excepţie dar şi într-o modalitate care să îl includă în întregul paradigmatic care are ca reper edificiul de sens.
Exsită în imboldul ce duce spre marcarea timpului actualităţii manifestării un structural dinspre care se iveşte implicarea şi responsabilizarea nu doar sensibilizarea, altfel afirmat facem referire la ceea ce ar putea fi reprezentativ în genere şi aluziv către acei care nu sunt familiarizaţi cu nuanţele vizate la momentul evenimentului. Elementele relaţionale dinspre care se constituie aportul de pregătire al manifestării evenimenţiale atrag după sine şi gradul care privilegiază amploarea de masă la un moment dat, în acest sens factorul de idei cu unda necesară de retroviziune este vitală însă confidenţialitatea organizării datelor de întocmire apriorice fiind totuşi unul din mobilele reuşitei, în condiţiile în care discreţia trebuie să îşi regăsească sumarea cât mai clară a sensului covergent intereselor de nuanţă.
Evenimentul, în fapt poate să se constituie ca o joncţiune de interese sau în starea de act ca o suită de acţiuni care să atragă ca pârghie locul fiecăruia în structuralul creeat prin latura coezivă a acestuia.
Presupunerile nu îşi au rol decât sub aspect interogativ şi eventual maieuitc, ca descoperire a CEVA, sugestia fiind de relaţie iar relativităţile sunt convergente la nivelul de propagare a umanului în sensul de reţea, care să nu excludă reciprocităţile, reacţiile fiind mai mult sau mai putin estetice şi se inscriu într -o etică de consum al evenimenţialului, factorul aparte, astfel este experienţa care duce la amploare iar relaţia marchează valoricul prin coparticipare.
Evenimentul este stratificat, de la exerciţiul omogenităţii de grup până la exercitarea coeziunii de interese, viziunea asupra aspectelor de reacţie este necesar să însumeze în primă măsură impactul asupra celor care sunt în neutralitate, efortul recuperatoriu avându –şi prisma în tocmai diversitatea umană a manifestărilor, un altfel de brainstorming dar la o scară mai vastă de civism poate sau alternativa acestuia de conjugare a intenţiilor, în altă accepţie aflare într –un verb care are factorul, ca atare.
Înaintea intenţiilor este necesară afirmarea intuiţiilor iar acestea din urmă nu se pot ivi decât dacă există o tematică bine articulată pe forma în care nu doar ia contur evenimentul ci şi elementele rolului de implicare a fiecăruia după nivelul calitativ şi după flexibilul creativ, al fiecăruia. In concreto, prologul este mai mult decât necesar, momentul când într –un avant lettre cei implicaţi ca fiind oameni cheie în mijlocul maselor se insinuează şi mai apoi deschid joncţiunile ideatice care servesc alcătuirea frazeologică de iniţiere a ideii centrale evenimentului, proximitatea de discurs este iarăşi un necesar de gestionare şi mai ales de organizare a desfăşurătorului.
In abstracto, din momentul când pentru eveniment există un plan de imagine, în acest caz mă refer de la reprezentativitatea cea mai simbolică şi până la întregul concret a ceea ce este reperul în fapt şi mai ales rigoarea în temei a fondului de tematizat, acesta este cu necesitate asumat în cele mai aparente detalii dar mai ales în cel mai vast mod de răspândire cu putinţă.
Efectul de potenţial vine din atitudinea fără de care nu se poate denota spiritul iar consecinţa de omogenitate valorică se iveşte în urmarea a ceea ce recunoaştem şi numim spiritul de implicare în aspectele evenimenţiale. Ca un firesc putem avatariza imaginea evenimentului spre acei care sunt fie coparticipanţi fie sunt organizatori, în sensul unei cât mai persuasive note determinante.
Evenimentul este o un sens al distincţiei etice, atunci când implicarea depăşeşte sfera civicului, atunci când în / şi prin implicare se lansează nu doar un apel sau un conglomerat fericit de tipologie a sloganului ci prin felul în care s –a instituit şi este ancorat în cele mai intime resorturi ale cetăţii. Ideea care duce şi seduce spre acţiune, unicitatea poate să vină nu numai din achiesarea la un simbol şi accesarea acestuia în mentalul comunitar ci şi din momentul în care oamenii se lasă în voia celor mai vii sentimente ale potretului deschis prin eveniment.
Există în acest tot un dat al timpului care îşi pune amprenta pe elementele constitutive ale practicilor concertat evenimenţiale, concertat fiindcă după cum sugeram, acesta nu se poate amorsa decât dacă se manifestă într –o cutumă sau prin sfera de impact a tradiţiei. Datele imediate ale conştiiţei de Eu se pot evidenţia în acest plan a cărei menire este să înfăţişeze în chipul celei mai vii asumări a unui concept, un reper al momentului ca memento, nimic mai plenar decât să poţi realiza că pe lângă implicitul unui simbol aflat în viaţa ta, se poate afla ca implicaţie şi în viaţa celorlalţi, întocmai prin asumarea clară şi liberă ca alegere a evenimenţialului.
Nu stă, fireşte, în măsura descrierii unui eveniment să ne aplecăm asupra vremurilor, de cele mai multe ori ostile, de vitregie ori chiar pribegie care au marcat în timp si vremuri fenomenul sportiv universitar reprezentativ nu doar pentru Cluj –Napoca ci şi la nivelul Ardealului cu clară influienţă naţională, decât spre a sugera într -un context una din multiplele determinări care au dus la organizarea unui eveniment de o amploare, atat la nivel de conştiinţă cât şi la nivel de prezenţă ca stare de spirit, niciodată întâlnită la Cluj –Napoca, în acest plan sportiv.
Totuşi vom aminti doar faptul că vremurile anului 2009 nu a fost deloc generoase cu mişcarea sportivă universitar clujeană, mai ales cu echipa de fotbal Universitatea Cluj 1919, aceasta chiar la implinirea a 90 de ani de existenţă a unui simbol naţional, ardelean şi clujean, şi, când afirm aceste aspecte mă refer la momentele grele din punct de vedere economic, prin care a trecut clubul sportiv, în parte dar nu în ultimul rând la o triere necesară în rândul celor ce au rămas „semper fidelis” faţă de „o idee” şi pentru un simbol, „U” Cluj, astfel s-au putut cerne virtuţile alese şi spiritul identitar de slabiciunile conştiinţei şi versatilitatea în ceea ce priveşte alegerea ca mod de a fi sau a nu fi în mişcarea sportivă universitară.
Un chip al vremurilor însă oricât de ostil ar fi nu poate să ducă pe acei care sunt „semper fidelis”( care ştiu ce înseamnă acel „Haide „U” şi de mere şi de nu”) în situaţia de a întoarce spatele şi a nu mai privi înapoi, astfel că premisele spre a relansa nu fiindcă spiritul ar fi fost atins de letargie sau refuzat din uitare ci tocmai spre a arăta faptul că atunci când se îniţiază sau se iniţializează ceva care priveşte Universitatea Cluj această abordare este un eveniment în aparte sau mai mult spus o sarbătoare.
Planul de acţiune a fost şi unul de reacţie la predispoziţiile letargice ale autorităţilor faţă de Universitatea Cluj, tendinţa fiind şi una de sensibilizare spre a afla timp pentru preocuparea nu doar faţă de problemele clubului de fotbal ci şi de celelalte sporturi care în istorie au dus, duc şi vor duce mai departe tradiţia unui simbol.
Putem cataloga acest eveniment drept invitaţie la o altfel de expresie a privilegiului iniţiat cândva în anul 1919 spre rămânerea în istorie, totul pentru Cluj şi cu rădăcini naţionale într-un spirit definitoriu pentru un oraş studenţesc, acela universitar.
Astfel putem sugera în aspectul specificităţii, intermitenţa, faptul că un eveniment care vizează mişcarea sportivă universitară nu poate decât să se manifeste în toate formulele şi formele sale de promovare, într-un mod intermitent, ceea ce evident arată nu doar aspectul naturaleţii ci mai ales consuetudinea în ceea ce priveşte aspectul valoric care caracterizează Cluj –Napoca. Totodată a fost, este şi mereu va fi un inedit al organizării ca implicare, faptul de aspect al amplorii, că fiecare suporter prin ceea ce a putut a găsit de cuviinţă să aleagă modul de a pune în temă cetatea cu privire la organizare şi desfăşurare, astfel că forţa activismului a fost mult mai mare şi ca atare mult mai motivată decât în alte cazuri, un activism bazat pe libertatea de conştiinţă a alegerii spre înfăptuirea demersului.
În acest întreg corolar firesc nu au putut lipsi, nici partea de prolog, care a cuprins ideea de miting, care, pe parcurs, a devenit un eveniment, prin tocmai cuprinderea întregului mişcării sportive universitare din Cluj –Napoca, având, astfel ideea, apoi termenul de marş, s –a iniţiat sloganul „Marş pentru o idee”, iar faptul că deja exista o permanenţă a şepcilor roşii nu a făcut decât să întregească tăria caracterului stării de excepţie şi forţa conştiinţei ca putere de ecou.
Programarea evenimentului a fost lansată după multe şi pertinente analize dialogale, laboratoarele unor gândiri comune şi plenare şi-au arătat nu doar capacitatea de analiză şi sinteză a datelor imediate ci şi potenţialul alegerii unei date cheie, iar prognozele s-au dovedit ideale. Aceasta a fost 29 ianuarie 2009, un prolog cum spuneam la ceea ce a urmat a fi anul lui „U”90, adică a 90 de la înfiinţarea unicei iubiri.
Expunerea mediatică nu a lipsit, astfel că pe canalele media, locale şi naţionale (ex. TVR 3, cu emisiuni destinate acestui eveniment si reclama publicitară, dar şi celelalte televiziuni private la ştirile sportive) mai ales cele ale suporterilor (ex. www.ucluj.ro) a fost pregătit atât spre televiziuni cât şi spre afişaj ori sub aspectul prezenţei ca machete în ziar astfel că s –a lansat o a doua cheie spre porţile asentimentului oraşului cu valorile sale eterne „Totul pentru U” nimic altceva decât reconstituirea şi mai acerbă a acelui „Haide „U” Tempo U” care se striga pe stadionul Ion Moina la fiecare meci de fotbal, care nu era altceva decât un eveniment.
Astfel deja fiind conturate ideea, data şi organizarea mediatică, formulele de slogan diverse însă convergente cu cele prezente pe afişul în care, clujenii nu doar din oraş ci şi din judeţ, erau invitaţi să ia parte la un eveniment precum la o sărbătoare, dar şi pe banner care nu însemna decât dovada faptului că la Cluj spiritul sportiv universitar oricât de greu îi va fi exilul sau oricât de grele sunt vremurile nu moare, ci se dezvoltă şi rămâne alaturi de acele valori care caracterizează spiritul unui Cluj Napoca, inima Ardealului şi mândria de a fi român şi mai ales patriot, aparător, pastrător şi mai ales continuator demn al valorilor naţionale.
Când se face vorbire despre Universitatea Cluj, scopul este mereu unicitatea în toate aspectele, de aceea s –a scris despre acel „Noi, murim „U” niciodata” mereu aducând în actualizare acel „Mamă, te iubesc dar nu ca pe U” sau „Numai U”, iar spre a arăta şi mai bine chipul simbolului către asemănarea unicităţii a fost adus ca omagiu ideii de „simbol al unor inimi româneşti” cheia imnului universitar. Într –un timp, oraşul a fost plin de afişe care anunţau datarea si chemarea, comunicatele de presă nu au încetat să apară, pe lângă calalele media s –a mai realizat si contribuţia de suflet a „U” iştilor care au transmis din om în om fie prin viu grai fie prin flyere, informaţii despre ceea ce se pregătea nu doar ca eveniment ci şi ca sărbătoare. Faptul că mişcarea privea sportul universitar şi privilegia un simbol real pentru Cluj a adus la eveniment şi sportivii, astfel au fost împreuna pentru câteva ore sub semnul preţuirii culorilor şi sub semnul devotamentului faţă de ideea de sport universitar.
Detaliile traseului au fost stabilite prin protocolul cu autorităţile şi au vizat zona centrală, având ca punct de plecare Eroilor apoi Prefectura, apoi partea centrală până în faţa Primăriei urmând cursul drumului spre Casa de Cultură a Studenţilor şi încheindu –se tot pe Eroilor, trecând pe lângă Librăria Universităţii, locul unde anul 89 şi-a însemnat eroii Clujului.
Pornindu –se de la aceste detalii fireşti evenimentul şi-a aflat viaţă în tocmai data stabilită, de 29 ianuarie 2009, la orele 16, însă daca la orele 14, veniseră doar câţiva, pe Bulevadrul Eroilor, din clipe în clipe se adunau tot mai mulţi, până când ceea ce a fost răzleţ, adică o şapcă roşie aici una acolo şi un fular alb cu negru sau steaguri alb cu negru s-a transformat prin joncţiunea brigăzilor galeriei Universităţii Cluj într –un măreţ val care se pregătea să proclame ceea ce va rămâne veşnic în istoria Clujului ca Evenimentul “U”nic în alb şi negru, cu şepcile roşii.
Cu cât se apropia mai repede ora 16 cu atât numarul si valul creştea în numar dar şi în puterea de ecou, se intona imnul „Slavă ţie, studenţie”, apoi „Gaudeamus Igitur” ceea ce amintea iarăşi de un Adgio, acela de tandem între „U suntem NOI”& “Cluj Napoca suntem noi” curând numărul participanţilor atingea cota de 5000, ceea ce însemna o mare revărsare de alb si negru punctat cu şepci roşii, care a dovedit că dincolo de anvergura evenimentului se află acel spirit care nu va muri niciodată de „semper fidelis” de neînţeles doar pentru acei care nu ştiu să îşi asume un simbol indiferent de cât de context.
Organizarea din planul stradal a fost punctată de liderii brigăzilor şi de liderul galeriei, în aşa măsură încât evenimentul a fost un întreg, însă poate cel mai frumos moment a fost acela în care micii „U” uişti au cântat pentru culorile alb şi negru, lăsând astfel cortina peste CEVA sau peste ceea ce va rămâne peste ani şi ani un memento vivere. A fost un eveniment[2] la care nu au contat varstele, joncţiunea generaţiilor a fost implicită şi mai mult înlănţuirea de chipuri şi-a consumat sensul într-o singură asemănare pentru mişcarea sportivă Universitatea Cluj, fiindcă tăria de consecinţă a simbolului acoperă totul, astfel eram „U” işti cu toţii indiferent de statut, eram înainte de toate suporterii sportului universitar clujean.
Aş mai adăuga ca un salt înapoi spre a reveni în actualitate cu o şi mai naltă tărie a caracterului, un eveniment fără vreun precedent în ţară şi poate ca în lume care să confirme starea de excepţie ca naturală atunci când ne referim la suportrerii Universităţii Cluj şi la modul lor de manifestare pentru acest unic simbol, şi, care s-a petrecut în data de 1 noiembrie 2008, atunci când aceeaşi minunaţi suporteri au ales un moment de comemorare al fostelor glorii care au dus numele Universităţii Cluj cu cinste şi onoare în cele mai depărtate colţuri ale lumii.
Atunci pe stadionul Ion Moina s-au aprins 20.000 de lumanări care au răspuns stelelor de pe cer cu lumina memoriei celor glorioşi. Vor rămâne imaginile, dar şi clipele de dar ale cântecelor Slavă ţie, studenţie sau Gaudeamus care în amurg şi-au aflat ecoul iar în faptul nopţii luminile s –au stins uşor, au rămas eterne valoarea gestului şi nu în ultimul rând cuvintele numai pentru tradiţie, respect şi valori „Au stralucit o viata intreaga, adevaratele stele continua sa o faca!”
[1] Coordonatori Delia Balaban şi Mirela Abrudan, Tendinţe în PR şi Publicitate, Planificare strategică şi instrumente de comunicare, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2008, pag. 127 -151, Paul Fărcaş, capitolul “Organizarea de evenimente – Instrument PR efficient în consolidarea relaţiilor dintre PR şi mass -media”
[2] Gheoghe I Bodea, Agora U, vol 2, Ed. Napoca Star, 2009, Cluj –Napoca, pag. 471 … 475
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu